- cătinel
- CĂTINÉL adv. Încetinel, lin, domol; tiptil. ♢ expr. (Rar) Nel-cătinel = încet-încet. [var.: câtinél adv.] – lat. *cautelinus "cu precauţie" (< cautela "prevedere").Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98Cătinel ≠ grăbitTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCĂTINÉL adv. v. agale, alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, tiptil, uşurel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecătinél adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCĂTINÉL adv. pop. Încetişor şi atent. /<lat. cautelinusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcătinél adv. – Încet, lin, domol; cu grijă (ambele idei sînt simultane, cf. DAR). – var. cîtinel, cătănel, cătelin, cîtelin. lat. contĭnŭĕ "în mod continuu" sau contĭnuō de la contĭnēre "a răbda". Rezultatul normal trebuia să fie *cătinu (pentru -con, cf. către), la care s-a adăugat suf. dim. -el, prin analogie cu (în)cetinel. În privinţa semantismului, contĭnŭĕ a însemnat probabil "fără izbituri, fără zgîlţîituri", ca sp. aguanta, cînd se transportă un obiect greu. Metateza -nel › -lin a unor var. se explică prin contaminarea cu lin "suav". Este puţin probabilă explicaţia lui Puşcariu, Dacor, III, 658 (cf. DAR şi REW 1782a), care pleacă de la cautela pentru a presupune lat. *cautelῑnus sau *cautelēnus, care ar fi ajuns cu greu la rezultatul rom. Şi mai puţin probabilă este explicaţia lui Spitzer, din lat. cattus "pisică" şi cu un suf. -inel, care nu ne este cunoscut (Dacor., IV, 656-63 şi BL, VI, 234). – Der. cîtineluş, adv. (încetişor); cîtinică, adj. f. (puţintică).Trimis de blaurb, 07.01.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.