- sfârşit
- SFÂRŞÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârşi; partea care sfârşeşte sau cu care se sfârşeşte ceva; moment final; fine. ♢ loc. adj. Fără sfârşit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ♢ loc. adv. În sfârşit = în cele din urmă, în fine. La sfârşit = la urmă. ♢ expr. A face (sau a pune) sfârşit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârşit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ♢ expr. A-şi da sfârşitul (sau obştescul sfârşit) = a muri. 3. (înv.) Scop, ţintă. [var.: (reg.) fârşít s.n.] – v. sfârşi.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SFÂRŞÍT2, -Ă, sfârşiţi, -te, adj. 1. Care a fost dus până la capăt; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste măsură, cu puterile sleite. – v. sfârşi.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Sfârşit ≠ început, introducere, nesfârşitTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSFÂRŞÍT adj. 1. v. isprăvit. 2. v. extenuat. 3. v. lihnit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSFÂRŞÍT s. 1. v. terminare. 2. v. capăt. 3. v. încheiere. 4. încheiere, (înv.) istov. (După sfârşitul nunţii.) 5. încetare, terminare, (înv. şi reg.) spargere, spart. (După sfârşitul horei.) 6. (înv.) săvârşenie. (sfârşitul zilei.) 7. final, urmă. (A venit abia la sfârşit.) 8. deznodământ, soartă. (sfârşitul bătăliei s-a decis.) 9. deznodământ, epilog, final, încheiere, (livr.) fine. (sfârşitul acţiunii unui roman.) 10. coadă, fine. (Poanta e plasată la sfârşit.) 11. consumare, epuizare, isprăvire, sfârşire, terminare. (sfârşitul tuturor proviziilor.) 12. (fig.) apus. (A ajuns la sfârşitul vieţii.) 13. v. moarte.Trimis de siveco, 14.02.2009. Sursa: Sinonimesfârşít s. n., pl. sfârşíturi (şi: sfârşíte în loc. pe sfârşit)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSFÂRŞÍT sfârşituri n. 1) Partea cu care se termină sau se încheie ceva. sfârşitul drumului. ♢ În sfârşit în cele din urmă. La sfârşit la urmă. A se apropia de sfârşit a fi aproape pe terminate. Fără sfârşit a) care nu se termină niciodată; b) mereu; întruna; tot timpul. 2) Element morfologic variabil care se adaugă la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima forme sau paradigme flexionare; terminaţie; desinenţă. 3) Stingere din viaţă; moarte. ♢ A-şi da obştescul sfârşit a muri. /v. a sfârşiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.