- crepuscul
- CREPÚSCUL, crepuscule, s.n. 1. Sfârşit de zi; înserare, amurg. ♦ fig. Declin, sfârşit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. – Din fr. crépuscule, lat. crepusculum.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CREPÚSCUL s. v. zori.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCREPÚSCUL s. v. amurg, apus, asfinţire, asfinţit, decadenţă, decădere, declin, înserare, regres, seară.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecrepúscul s. n., pl. crepúsculeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCREPÚSCUL crepuscule n. 1) Perioadă de timp dintre apusul soarelui şi lăsarea nopţii; amurg. 2) Lumină difuză care se răspândeşte înainte de răsăritul sau după asfinţitul soarelui (când se îngână ziua cu noaptea); auroră. 3) fig. Perioadă de declin. /<fr. crépuscule, lat. crepusculumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCREPÚSCUL s.n. Lumină difuză care se răspândeşte înainte de răsăritul şi după apusul Soarelui; (spec.) sfârşit de zi; înserare, amurg. ♦ (fig.) Declin, sfârşit. [cf. lat. crepusculum, fr. crépuscule].Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DNCREPÚSCUL s. n. 1. lumină difuză care se răspândeşte după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui. 2. (fig.) declin, decădere, sfârşit. (< fr. crépuscule, lat. crepusculum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.