- crepuscular
- CREPUSCULÁR, -Ă, crepusculari, -e, adj. Care ţine de crepuscul. ♦ Slab luminat, abia vizibil. – Din fr. crépusculaire.Trimis de ana_zecheru, 17.09.2008. Sursa: DEX '98crepusculár adj. m., pl. crepusculári; f. sg. crepusculáră, pl. crepusculáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCREPUSCULÁR crepusculară (crepusculari, crepusculare) Care ţine de crepuscul; propriu crepusculului. /<fr. crépusculaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCREPUSCULÁR, -Ă adj. Referitor la crepuscul, de crepuscul. [cf. fr. crépusculaire, it. crepuscolare].Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DNCREPUSCULÁR, -Ă adj. 1. referitor la crepuscul. ♢ slab luminat, abia vizibil. ♢ (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecţie pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă şi un prozaism voit al expresiei. 2. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui. (< fr. crépusculaire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.