- final
- FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., subst. 1. adj. Care reprezintă sfârşitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acţiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârşit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârşitul unei cărţi, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârşitul unui cuvânt, al unei propoziţii etc. 2. s.n. Încheiere, sfârşit al unei acţiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. s.f. Ultima fază a unei competiţii sportive, a unui concurs artistic, ştiinţific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. adj. (lingv.; despre propoziţii, complemente, conjuncţii) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.Trimis de LauraGellner, 14.07.2006. Sursa: DEX '98Final ≠ iniţial, introducere, incipientTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeFINÁL adj., s. 1. adj. ultim. (Scopul final; etapa final.) 2. s. v. capăt. 3. s. v. sfârşit. 4. s. v. deznodământ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefinál adj. m., pl. fináli; f. sg. finálă, pl. fináleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficfinál s. n., pl. fináleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFINÁL1 finale n. 1) Etapă care constituie sfârşitul unei acţiuni sau al unei lucrări. 2) Parte care încheie, constituind finele unei compoziţii muzicale. /<fr. final, lat. finalisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFINÁL2 finală (finali, finale) 1) Care se află la fine; plasat la sfârşit. Vocală finală. 2) lingv. Care indică scopul; de scop. Propoziţie finală. /<fr. final, lat. finalisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFINÁL, -Ă adj. 1. De (la) sfârşit. 2. Care arată, exprimă scopul. ♦ Propoziţie finală (şi s.f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă scopul acţiunii din propoziţia regentă; conjuncţie finală = conjuncţie care introduce o propoziţie finală. // s.n. Încheiere, sfârşit (al unei opere, al unei lucrări, al unei întâmplări). ♦ Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. 2. v. finală (2). [cf. lat. finalis, fr. final, it. finale].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNFINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârşit. 2. care arată scopul. o propoziţie finală (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă scopul acţiunii din regentă; conjuncţie finală = conjuncţie care introduce o propoziţie finală. II. s. n. încheiere, sfârşit. ♢ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiţii. 2. ornament tipografic aşezat la sfârşitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.