- deznodământ
- DEZNODĂMẤNT, deznodăminte, s.n. Felul cum ia sfârşit, cum se rezolvă o situaţie, o încurcătură, un conflict etc. ♦ spec. Parte finală a unei compoziţii epice sau dramatice, care aduce soluţia intrigii. – Deznoda + suf. -ământ (după fr. dénouement).Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DEZNODĂMÂNT s. 1. epilog, final, încheiere, sfârşit, (livr.) fine. (Un roman cu un deznodământ fericit.) 2. sfârşit, soartă. (deznodământul bătăliei s-a decis.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedeznodământ s. n., pl. deznodămínteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEZNODĂM//ÂNT deznodământínte n. 1) Mod de soluţionare a unei situaţii încurcate, a unui conflict. 2) lit. Parte finală a unei opere (literare, epice sau dramatice), care soluţionează intriga. deznodământ tragic. /a deznoda + suf. deznodământamântTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEZNODĂMÂNT s.n. Sfârşit; dezlegare, soluţie. ♦ Parte finală care soluţionează intriga unei acţiuni dramatice, a unei naraţiuni. [< deznoda, după fr. dénouement].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDEZNODĂMÂ'NT s. n. felul cum se rezolvă o situaţie, un conflict etc.; soluţie. ♢ parte finală care soluţionează intriga unei acţiuni dramatice, a unei naraţiuni. (după fr. dénouement)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.