- brusca
- BRUSCÁ, bruschez, vb. I. tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forţa desfăşurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A brusca ≠ a menajaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeBRUSCÁ vb. 1. (pop. şi fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ţi-a vorbit frumos şi tu l-ai brusca.) 2. v. maltrata.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebruscá vb., ind. prez. 1 sg. bruschéz, 3 sg. şi pl. bruscheázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA BRUS//CÁ bruscachéz tranz. 1) A trata cu cuvinte aspre; a repezi. 2) (desfăşurarea unor acţiuni) A accelera în mod forţat. /<fr. brusquerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violenţă, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forţa (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].Trimis de LauraGellner, 12.03.2006. Sursa: DNBRUSCÁ vb. tr. a trata cu violenţă, brutal, aspru; a repezi. ♢ a grăbi, a forţa (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.