terminare — TERMINÁRE, terminări, s.f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârşire, isprăvire. 2. (înv.) Terminaţie (2). – v. termina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TERMINÁRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminat,… … Dicționar Român
consumare — CONSUMÁRE1, consumări, s.f. Acţiunea de a consuma1 şi rezultatul ei; consumaţie. – v. consuma1. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONSUMÁRE2, consumări, s.f. Acţiunea de a (se) consuma2 şi rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire,… … Dicționar Român
gătare — GĂTÁRE s. v. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
isprăvire — ISPRĂVÍRE, isprăviri, s.f. Acţiunea de a (se) isprăvi şi rezultatul ei. – v. isprăvi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ISPRĂVÍRE s. 1. v. terminare. 2. finalizare, înche iere, sfârşire, terminare. (isprăvire acţiunii începute.) 3. v … Dicționar Român
istovire — ISTOVÍRE, istoviri, s.f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – v. istovi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ISTOVÍRE s. 1. v. extenuare. 2. deşelare, spetire, (Munt. şi Transilv.) dăulare. (istovire unui … Dicționar Român
mântuire — MÂNTUÍRE, mântuiri, s.f. Acţiunea de a (se) mântui şi rezultatul ei; mântuinţă. [pr.: tu i ] – v. mântui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂNTUÍRE s. (bis.) izbăvire, salvare, (livr.) redemp ţiune, (înv.) mântuinţă, mântuitură … Dicționar Român
nesfârşire — NESFÂRŞÍRE s.f. Întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Ne + sfârşire. Trimis de GabiAlex, 09.06.2004. Sursa: DEX 98 NESFÂRŞÍRE s. v. nemărginire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime nesfârşíre s. f.… … Dicționar Român
sfârşit — SFÂRŞÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârşi; partea care sfârşeşte sau cu care se sfârşeşte ceva; moment final; fine. ♢ loc. adj. Fără sfârşit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ♢ loc. adv. În sfârşit = în cele din urmă, în … Dicționar Român
săvârşire — SĂVÂRŞÍRE, săvârşiri, s.f. Acţiunea de a (se) săvârşi şi rezultatul ei. – v. săvârşi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂVÂRŞÍRE s. 1. v. executare. 2. v. comitere. 3. v. celebrare. 4. v. oficiere … Dicționar Român
încheiere — ÎNCHEIÉRE, încheieri, s.f. Acţiunea de a (se) încheia şi rezultatul ei ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = act al instanţei judecătoreşti în care sunt consemnate dispoziţiile luate de aceasta în cursul procesului. – v. încheia. Trimis de… … Dicționar Român
