isprăvire

isprăvire
ISPRĂVÍRE, isprăviri, s.f. Acţiunea de a (se) isprăvi şi rezultatul ei. – v. isprăvi.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ISPRĂVÍRE s. 1. v. terminare. 2. finalizare, înche-iere, sfârşire, terminare. (isprăvire acţiunii începute.) 3. v. consumare. 4. v. absolvire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

isprăvíre s. f., g.-d. art. isprăvírii; pl. isprăvíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • terminare — TERMINÁRE, terminări, s.f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârşire, isprăvire. 2. (înv.) Terminaţie (2). – v. termina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TERMINÁRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminat,… …   Dicționar Român

  • consumare — CONSUMÁRE1, consumări, s.f. Acţiunea de a consuma1 şi rezultatul ei; consumaţie. – v. consuma1. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONSUMÁRE2, consumări, s.f. Acţiunea de a (se) consuma2 şi rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire,… …   Dicționar Român

  • absolvire — ABSOLVÍRE, absolviri, s.f. Acţiunea de a absolvi şi rezultatul ei; absolvenţă. – v. absolvi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ABSOLVÍRE s. 1. absolvenţă, isprăvire, terminare. (absolvire unei şcoli.) 2. cruţare, iertare, scutire …   Dicționar Român

  • epuizare — EPUIZÁRE, epuizări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operaţie de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcţii. 3. Pierdere …   Dicționar Român

  • gătare — GĂTÁRE s. v. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • isprăvanie — isprăvánie (isprăvénie), s.f. (înv.) isprăvire, sfârşit. Trimis de blaurb, 02.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • istovire — ISTOVÍRE, istoviri, s.f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – v. istovi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ISTOVÍRE s. 1. v. extenuare. 2. deşelare, spetire, (Munt. şi Transilv.) dăulare. (istovire unui …   Dicționar Român

  • mântuire — MÂNTUÍRE, mântuiri, s.f. Acţiunea de a (se) mântui şi rezultatul ei; mântuinţă. [pr.: tu i ] – v. mântui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂNTUÍRE s. (bis.) izbăvire, salvare, (livr.) redemp ţiune, (înv.) mântuinţă, mântuitură …   Dicționar Român

  • sfârşire — SFÂRŞÍRE, sfârşiri, s.f. Acţiunea de a (se) sfârşi şi rezultatul ei; sfârşit1. ♢ – loc. adv. (Rar) Fără sfârşire = necontenit, mereu. – v. sfârşi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFÂRŞÍRE s. 1. v. terminare. 2. finalizare, isprăvire …   Dicționar Român

  • sfârşit — SFÂRŞÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârşi; partea care sfârşeşte sau cu care se sfârşeşte ceva; moment final; fine. ♢ loc. adj. Fără sfârşit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ♢ loc. adv. În sfârşit = în cele din urmă, în …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”