striga — STRIGÁ, strig, vb. I. I. intranz. 1. A scoate sunete puternice, ţipete; a răcni. ♦ A semnaliza ceva prin ţipete; a cere ajutor prin ţipete. 2. (Despre animale şi păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. II. 1. tranz. A spune, a … Dicționar Român
rage — RÁGE, rag, vb. III. intranz. (Despre unele animale) A scoate răgete. ♦ fig. (Despre oameni) A ţipa, a răcni, a zbiera, a urla. [var.: răgí s.f.] – Din lat. ragere. Trimis de LauraGellner, 02.03.2007. Sursa: DEX 98 RÁGE vb … Dicționar Român
ţipa — ŢIPÁ1, ţip, vb. I. intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare şi ascuţit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a şi manifesta faţă de cineva nemulţumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
mugi — MUGÍ, pers. 3 mugeşte, vb. IV. intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. p. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale,… … Dicționar Român
râcă — RẤCĂ s.f. (fam.) Ceartă, sfadă. ♢ expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a duşmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. a răcni < sl … Dicționar Român
răcnet — RẮCNET, răcnete, s.n. 1. Zbieret, urlet de animal. 2. Strigăt puternic scos de om. – Răcni + suf. et. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂCNET s. v. strigăt. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime răcnet s. n., pl … Dicționar Român
răsti — RĂSTÍ, răstesc, vb. IV. refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat ameninţător, a ridica glasul. – et. nec. Trimis de dante, 03.07.2004. Sursa: DEX 98 RĂSTÍ vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi … Dicționar Român
sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… … Dicționar Român
stricni — STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A cresta, a înţepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a i lua sânge. ♦ A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele). 2. A spinteca peştele pentru a l curăţa. – Din sl. strŭknonti. Trimis de… … Dicționar Român
