răcnet

răcnet
RẮCNET, răcnete, s.n. 1. Zbieret, urlet de animal. 2. Strigăt puternic scos de om. – Răcni + suf. -et.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RĂCNET s. v. strigăt.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

răcnet s. n., pl. răcnete
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RẮCNET răcnete n. 1) Sunet puternic scos de om; strigăt; ţipăt. 2) Strigăt puternic şi prelung scos de animale; răget; zbieret. /a răcni + suf. răcnetet
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • strigare — STRIGÁRE, strigări, s.f. Acţiunea de a striga şi rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, ţipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ♢ loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de… …   Dicționar Român

  • strigăt — STRÍGĂT, strigăte, s.n. 1. Cuvânt, şir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; ţipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunţare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, şir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o… …   Dicționar Român

  • zbieret — ZBIÉRET, zbierete, s.n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; ţipăt. [var.: zbiérăt s.n.] – Zbiera + suf. et. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • ţipăt — ŢÍPĂT, ţipete, s.n. Strigăt ascuţit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [var.: ţípet s.n.] – Ţipa1 + suf. ăt. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  Ţipăt ≠ şoaptă, tăcere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • fâş — FÂŞ1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de mişcarea frunzelor, a hârtiei etc. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  FÂŞ2, fâşuri, s.n. 1. Material impermeabil subţire, folosit pentru confecţionarea… …   Dicționar Român

  • muget — MÚGET, mugete, s.n. I. Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; răget. II. p. anal. 1. Strigăt puternic, sfâşietor al omului; urlet, răcnet. 2. Şuierat puternic produs de unele maşini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs… …   Dicționar Român

  • răcni — RĂCNÍ, răcnesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice şi prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit şi tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti.… …   Dicționar Român

  • răcnire — RĂCNÍRE, răcniri, s.f. (Rar) Răcnet (2). – v. răcni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  răcníre s. f., g. d. art. răcnírii; pl. răcníri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • răcnitură — RĂCNITÚRĂ s. v. răcnet, strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • răget — RẮGET, răgete, s.n. Strigăt, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigăt, ţipăt puternic al omului. – Rage + suf. et. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RẮGET, răgete, s.n. Strigăt, zbieret, urlet puternic scos de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”