răcnire

RĂCNÍRE, răcniri, s.f. (Rar) Răcnet (2). – v. răcni.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



răcníre s. f., g.-d. art. răcnírii; pl. răcníri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic