zbiéret — s. n., pl. zbiérete … Romanian orthography
răcnet — RẮCNET, răcnete, s.n. 1. Zbieret, urlet de animal. 2. Strigăt puternic scos de om. – Răcni + suf. et. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂCNET s. v. strigăt. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime răcnet s. n., pl … Dicționar Român
răget — RẮGET, răgete, s.n. Strigăt, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigăt, ţipăt puternic al omului. – Rage + suf. et. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RẮGET, răgete, s.n. Strigăt, zbieret, urlet puternic scos de… … Dicționar Român
strigăt — STRÍGĂT, strigăte, s.n. 1. Cuvânt, şir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; ţipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunţare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, şir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o… … Dicționar Român
ţipăt — ŢÍPĂT, ţipete, s.n. Strigăt ascuţit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [var.: ţípet s.n.] – Ţipa1 + suf. ăt. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 Ţipăt ≠ şoaptă, tăcere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
chemare — CHEMÁRE, chemări, s.f. Acţiunea de a chema şi rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinţei cuiva ca cineva să vină aproape sau într un anumit loc. ♦ Strigăt, ţipăt (care cheamă) ♦ (concr.) Proclamaţie. 2. Îndemn de a participa la o… … Dicționar Român
răcnitură — RĂCNITÚRĂ s. v. răcnet, strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sbiera — sbierá (zbiér, zbierát), vb. – A mugi, a rage, a răcni, a orăcăi. – var. zbiera. Mr. azghir(are), megl. zber(ari). lat. *vĕrrāre, de la vĕrres vier (Puşcariu 1392; Tiktin; Candrea; Puşcariu, Dacor., I, 414; cf. Corominas, I, 448), cf. sp.… … Dicționar Român
strigare — STRIGÁRE, strigări, s.f. Acţiunea de a striga şi rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, ţipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ♢ loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de… … Dicționar Român
strigătură — STRIGĂTÚRĂ, strigături, s.f. Exclamaţie onomatopeică; spec. specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumeţe ori cu conţinut sentimental, care se strigă la ţară, în timpul executării unor… … Dicționar Român
