- sbiera
- sbierá (zbiér, zbierát), vb. – A mugi, a rage, a răcni, a orăcăi. – var. zbiera. Mr. azghir(are), megl. zber(ari). lat. *vĕrrāre, de la vĕrres "vier" (Puşcariu 1392; Tiktin; Candrea; Puşcariu, Dacor., I, 414; cf. Corominas, I, 448), cf. sp. berr(e)ar, port. berrar. Este mai puţin probabilă der. din lat. bēlāre (Cipariu, Arhiv., 82; Cihac, I, 244; Philippide, Principii, 39; Pascu, I, 49; Scriban), deşi trecerea lui ē › ie nu pare posibilă. Der. sbierat (var. sbierăt, zbieret, zbierăt), s.n. (răcnet); sbierător, adj. (care zbiară); sbierătură, s.f. (ţipăt).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.