- sbicire
- sbicí (-césc, -ít), vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – var. zbici. sb. zbječi se "a se strînge" (Candrea). – Der. sbiceală, s.f. (acţiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ "uscat" (Cihac, II, 327) este improbabilă.Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.