strigãtúrã — s. f., g. d. art. strigãtúrii; pl. strigãtúri … Romanian orthography
strigăt — STRÍGĂT, strigăte, s.n. 1. Cuvânt, şir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; ţipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunţare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, şir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o… … Dicționar Român
chiuit — CHIUÍT, chiuituri, s.n. 1. Strigăt ascuţit, puternic şi prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [pr.: chi u ] – v. chiui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHIUÍT s. 1. v.… … Dicționar Român
chiuitură — CHIUITÚRĂ, chiuituri, s.f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumeţe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [pr.: chi u ] – Chiui + suf. tură. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
Predescu — … Deutsch Wikipedia
Valeria Peter Predescu — (* 24. Oktober 1947 in Telciu; † 28. April 2009 in Bistrița, Kreis Bistrița) war eine rumänische Volksmusikinterpretin. Valeria Peter Predescu startete ihre Karriere 1972 im staatlichen Regionalsender TVR Cluj. 1977 gewann sie den Wettbewerb… … Deutsch Wikipedia
horă — HÓRĂ, hore (hori), s.f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans. 2. (pop.) Petrecere ţărănească unde … Dicționar Român
striga — STRIGÁ, strig, vb. I. I. intranz. 1. A scoate sunete puternice, ţipete; a răcni. ♦ A semnaliza ceva prin ţipete; a cere ajutor prin ţipete. 2. (Despre animale şi păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. II. 1. tranz. A spune, a … Dicționar Român
strigare — STRIGÁRE, strigări, s.f. Acţiunea de a striga şi rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, ţipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ♢ loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de… … Dicționar Român
urlet — ÚRLET, urlete, s.n. 1. Strigăt puternic şi prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent şi zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (şi în mod neplăcut pentru auz) … Dicționar Român