- strigător
- STRIGĂTÓR, -OÁRE, strigători, -oare, adj., s.m. 1. adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidenţă (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ♢ expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. s.m. (înv. şi pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRIGĂTÓR adj. v. intens, izbitor, strident, tare, ţipător, violent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSTRIGĂTÓR s. v. crainic, mesager, sol, trimis, vestitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrigătór adj. m., s. m., pl. strigătóri; f. sg. şi pl. strigătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRIGĂT//ÓR1 strigătoroáre (strigătoróri, strigătoroáre) 1) Care strigă. 2) fig. Care se deosebeşte net (mai ales prin trăsături negative). ♢ strigător la cer a) care este extrem de revoltător; care trezeşte indignare; b) care se cere a fi luat neapărat în seamă. /a striga + suf. strigătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTRIGĂTÓR2 strigători m. înv. Persoană care anunţa cu voce tare unele ştiri; crainic; vestitor. /a striga + suf. strigătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.