- strident
- STRIDÉNT, -Ă, stridenţi, -te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuţit şi puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ p. gener. Neplăcut, supărător; şocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu culorile înconjurătoare; prea aprins, prea viu, bătător la ochi; ţipător. – Din fr. strident, lat. stridens, -ntis.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRIDÉNT adj. 1. v. nearmonios. 2. ascuţit. (Scotea sunete strident.) 3. ţipător. (Un glas strident.) 4. intens, izbitor, tare, ţipător, violent, (rar) strigător, (franţuzism) criant. (Culori, nuanţe strident.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestridént adj. m., pl. stridénţi; f. sg. stridéntă, pl. stridénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRIDEN//T stridenttă (stridentţi, stridentte) 1) şi adverbial (despre sunete, strigăte, zgomote etc.) Care are o sonoritate puternică şi neplăcută; ţipător. 2) (despre culori) Care este foarte viu; bătător la ochi; ţipător; aprins. /<fr. strident, lat. stridens, stridentntis, it. stridenteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTRIDÉNT, -Ă adj. (Despre sunete) Ascuţit, tare, ţipător, pătrunzător; (p. ext.) neplăcut, supărător. ♦ (Despre culori) Bătător la ochi, ţipător. ♦ (fig.) Izbitor. [< fr. strident, cf. lat. stridere – a ţipa].Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DNSTRIDÉNT, -Ă adj. 1. (despre sunete) ascuţit, tare, ţipător, pătrunzător; (p. ext.) neplăcut, supărător. 2. (despre culori) bătător la ochi, ţipător, distonant. ♢ (fig.) izbitor. (< fr. strident, lat. stridens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.