stridenţă

stridenţă
STRIDÉNŢĂ, (2) stridenţe, s.f. 1. Însuşirea de a fi strident. 2. Sunet, culoare, ton etc. strident. – Din fr. stridence.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRIDÉNŢĂ s. 1. v. nepotrivire. 2. (fig.) violenţă. (stridenţă culorilor.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stridénţă s. f., g.-d. art. stridénţei; (fenomene, manifestări) pl. stridénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRIDÉNŢ//Ă stridenţăe f. 1) Caracter strident. 2) la pl. Sunet sau culoare stridentă. /<fr. stridence
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

STRIDÉNŢĂ s.f. Însuşirea a ceea ce este strident. ♦ Sunet, culoare, ton strident. [cf. fr. stridence].
Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DN

STRIDÉNŢĂ s. f. 1. însuşirea a ceea ce este strident. 2. sunet, culoare, ton etc. strident. (< fr. stridence)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • stridénţã — s. f., g. d. art. stridénţei; (fenomene, manifestãri) pl. stridénţe …   Romanian orthography

  • beatnic — BEATNIC, beatnici, s.m. Intelectual (american) care practică o filozofie contestatară şi are o ţinută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită. v. hippy. [pr.: bít ] – Din engl. beatnic. Trimis de paula,… …   Dicționar Român

  • disonanţă — DISONÁNŢĂ, disonanţe, s.f. (muz.) Lipsă de consonanţă, de armonie între sunete; asociere de sunete de înălţimi diferite. ♦ Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte; cacofonie. ♦ p. gener. Lipsă de armonie. – Din fr. dissonance, lat.… …   Dicționar Român

  • stridént — adj. m., pl. stridénţi; f. sg. stridéntã, pl. stridénte …   Romanian orthography

  • moale — MOÁLE, moi, adj. I. 1. Care cedează uşor la apăsare, modificându şi forma; p. ext. afânat, pufos. ♢ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operaţie de îmbinare, cu… …   Dicționar Român

  • nepotrivire — NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s.f. Lipsă de potrivire, de concordanţă, de conformitate; dezacord, discrepanţă. – Ne + potrivire. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEPOTRIVÍRE s. 1. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă,… …   Dicționar Român

  • strident — STRIDÉNT, Ă, stridenţi, te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuţit şi puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ p. gener. Neplăcut, supărător; şocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu… …   Dicționar Român

  • violenţă — VIOLÉNŢĂ, violenţe, s.f. 1. Însuşirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemenţă, furie. 3. Faptul de a întrebuinţa forţa brutală; constrângere, violentare;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”