- stridenţă
- STRIDÉNŢĂ, (2) stridenţe, s.f. 1. Însuşirea de a fi strident. 2. Sunet, culoare, ton etc. strident. – Din fr. stridence.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRIDÉNŢĂ s. 1. v. nepotrivire. 2. (fig.) violenţă. (stridenţă culorilor.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestridénţă s. f., g.-d. art. stridénţei; (fenomene, manifestări) pl. stridénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRIDÉNŢ//Ă stridenţăe f. 1) Caracter strident. 2) la pl. Sunet sau culoare stridentă. /<fr. stridenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTRIDÉNŢĂ s.f. Însuşirea a ceea ce este strident. ♦ Sunet, culoare, ton strident. [cf. fr. stridence].Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DNSTRIDÉNŢĂ s. f. 1. însuşirea a ceea ce este strident. 2. sunet, culoare, ton etc. strident. (< fr. stridence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.