- violenţă
- VIOLÉNŢĂ, violenţe, s.f. 1. Însuşirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemenţă, furie. 3. Faptul de a întrebuinţa forţa brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.Trimis de RACAI, 08.10.2007. Sursa: DEX '98Violenţă ≠ nonviolenţăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeVIOLÉNŢĂ s. 1. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nestăpânire. (O violenţă temperamentală.) 2. v. răutate. 3. v. forţă. 4. v. vehemenţă. 5. im-petuozitate, înfocare, vehemenţă. (Se apără, ripostează cu violenţă.) 6. v. intensitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVIOLÉNŢĂ s. v. stridenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeviolénţă s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violénţei; pl. violénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVIOLÉNŢ//Ă violenţăe f. 1) Faptul de a viola; aplicare a forţei fizice. 2) Forţă brutală de oprimare. Act de violenţă. 3) Pornire naturală de a-şi exprima în mod brutal sentimentele. violenţă verbală. 4) Forţă brutală (a unui lucuru sau fenomen). violenţăa vântului. /<fr. violence, lat. violentia, it. violenzaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVIOLÉNŢĂ s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemenţă; acuitate. 2. Nestăpânire de sine. 3. Brutalitate; siluire fizică. 4. (jur.) Orice constrângere a liberei voinţe; încălcare a ordinii legale. [pron. vi-o-, pl. -ţe. / cf. fr. violence, it. violenza, lat. violentia].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNVIOLÉNŢĂ s. f. 1. însuşirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemenţă; acuitate. 2. lipsă de stăpânire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire. 3. folosirea forţei în relaţiile interumane sau interstatale. o teoria ĕi = teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială îşi are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenţei de către unii oameni împotriva altora. 4. (jur.) orice constrângere a liberei voinţe; încălcare a ordinii legale. (< fr. violence, lat. violentia, it. violenza)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
