- chemare
- CHEMÁRE, chemări, s.f. Acţiunea de a chema şi rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinţei cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, ţipăt (care cheamă) ♦ (concr.) Proclamaţie. 2. Îndemn de a participa la o acţiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziţie (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. fig. Înclinaţie, vocaţie. ♦ Misiune, menire. – v. chema.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CHEMÁRE s. 1. invitare, invitaţie, poftire. (chemare cuiva la masă.) 2. convocare, invitare, invitaţie. (chemare lor la poliţie.) 3. v. provocare. 4. v. citare. 5. (mil.; concr.) ordin, (prin Transilv. şi Maram.) poruncă. (A primit chemare şi s-a prezentat la unitate.) 6. v. apel. 7. v. proclamaţie. 8. v. menire. 9. v. aptitudine.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCHEMÁRE s. v. strigăt, ţipăt, urlet, zbieret.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimechemáre s. f., g.-d. art. chemării; pl. chemăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCHEM//ÁRE chemareări f. 1) v. A CHEMA. 2) Text oficial care conţine un îndemn la o acţiune; proclamaţie. 3) fig. Atitudine deosebită pentru un domeniu anumit de activitate. /v. a chemaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.