- invocaţie
- INVOCÁŢIE, invocaţii, s.f. Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ spec. Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creaţiei sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [var.: invocaţiúne s.f.] – Din fr. invocation, lat. invocatio, -onis.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98INVOCÁŢIE s. v. invocare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinvocáţie s. f. vocaţieTrimis de siveco, 11.08.2006. Sursa: Dicţionar ortograficINVOCÁŢI//E invocaţiei f. 1) v. A INVOCA. 2) Citare ca argument pentru susţinerea unei afirmaţii. 3) Chemare a unui poet adresată muzei pentru a-l inspira. [G.-D. invocaţiei] /<fr. invocation, lat. invocatio, invocaţieonisTrimis de siveco, 11.08.2006. Sursa: NODEXINVOCÁŢIE s.f. Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinităţi pentru a-l inspira. [gen. -iei, var. invocaţiune s.f. / cf. fr. invocation, lat. invocatio].Trimis de LauraGellner, 12.08.2006. Sursa: DNINVOCÁŢIE s. f. 1. invocare. 2. procedeu artistic, rugăminte prin care poetul se adresează muzelor sau unor divinităţi pentru a-l inspira. o invocaţie retorică = invocaţie patetică. (< fr. invocation, lat. invocatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.