- nom
- NOM s.m. (Ant.) Cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu şi alcătuit dintr-o invocaţie, o povestire mistică din viaţa acestuia şi o rugăciune. [var. nomă s.f. / < fr. nome, gr. nomos – lege].Trimis de LauraGellner, 21.04.2008. Sursa: DN–NOM Element secund de compunere savantă, cu sensul de "care dirijează", "diriguitor", "conducător". [< fr. -nome, it. -nomo, cf. gr. nomos].Trimis de LauraGellner, 28.06.2006. Sursa: DNNOM1 s. n. (ant.) cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de chitară sau de fluier, adresat unui zeu şi alcătuit dintr-o invocaţie, o povestire mistică din viaţa acestuia şi o rugăciune. (< fr. nome, gr. nomos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-NÓM2 elem. "parte, diviziune", "termen". (< fr. -nome, cf. gr. nome)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-NOM3 elem. nomo1-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.