- stricni
- STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A cresta, a înţepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua sânge. ♦ A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele). 2. A spinteca peştele pentru a-l curăţa. – Din sl. strŭknonti.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRICNÍ2, stricnesc, vb. IV. intranz. (Rar) A striga, a răcni. – et. nec.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRICNÍ vb. v. sângera.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestricní (a cresta, a striga) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stricnésc, imperf. 3 sg. stricneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stricneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STRICN//Í stricniésc tranz. reg. 1) (animale) A cresta cu stricneaua (pentru a lăsa să curgă sângele rău). 2) (peşti) A deschide printr-o tăietură lungă şi adâncă (pentru a scoate măruntaiele). 3) fig. A lovi puternic cu biciul (până la sânge); a şfichiui. /<ucr. striknuti, rus. streknutiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstricní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sîngera, a lua sînge de la un animal. – 2. A înţepa, a împunge. – 3. (Banat) A zgudui. – 4. A striga, a răcni. sl. strŭknąti "a înţepa" (Tiktin). – Der. stricnea (var. stricneală), s.f. (trocar, cuţit special pentru a lăsa sînge la cai); stricnitură, s.f. (împunsătură; înjunghietură, înţepătură).Trimis de blaurb, 30.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
