- răsti
- RĂSTÍ, răstesc, vb. IV. refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat ameninţător, a ridica glasul. – et. nec.Trimis de dante, 03.07.2004. Sursa: DEX '98RĂSTÍ vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (înv. şi reg.) a se răpşti, (reg.) a se răboţoi, a se răcămăţi, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvânta, (fam.) a se burzului, a se răţoi, a se zborşi. (Ce te răsti aşa la el?)Trimis de siveco, 18.08.2007. Sursa: Sinonimerăstí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răstésc, imperf. 3 sg. răsteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE RĂST//Í mă răstiésc intranz. A spune ceva pe un ton ridicat; a ridica vocea (către cineva). /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăstí (răstésc, răstít), vb. refl. – A răcni, a se stropşi, a vorbi dur. Origine îndoielnică. Pare. var. a lui rosti "a vorbi", sau der. directă de la rost "cioc". Pentru evoluţia semantică, cf. sp. enrostrar "a arunca în faţă". Celelalte explicaţii par insuficiente: din sl. rešti "a zice" (Cihac, II, 308), soluţie dificilă fonetic; pus în legătură cu rast "splină" (Tiktin); în loc de răpşti (Scriban). – Der. răsteală, s.f. (asprime, mustrare); răstitură, s.f. (asprime).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.