- răstigni
- RĂSTIGNÍ, răstignesc, vb. IV. tranz. 1. A ucide în chinuri pe cineva (mai ales în antichitate), pironindu-l cu braţele şi cu picioarele pe o cruce; a crucifica. ♦ p. ext. A chinui, a tortura. 2. A întinde cuiva braţele în lături (pentru a-l imobiliza). ♦ refl. A se întinde (în mod neglijent) cu mâinile şi cu picioarele desfăcute. – Din sl. rastengnonti.Trimis de dante, 03.07.2004. Sursa: DEX '98RĂSTIGNÍ vb. a crucifica, (înv. şi pop.) a pironi.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerăstigní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răstignésc, imperf. 3 sg. răstigneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răstigneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RĂSTIGN/Í răstigniésc tranz. 1) (un osândit în antichitate) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a crucifica. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<sl. rastengnontiTrimis de siveco, 07.12.2007. Sursa: NODEXA SE RĂSTIGN//Í mă răstigniésc intranz. A sta (culcat) cu mâinile şi cu picioarele întinse în lături. /<sl. rastengnontiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăstigní (răstignésc, răstignít), vb. – A crucifica. sl. rastęgnąti "a sili" (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 368). – Der. răstignitor, s.m. (crucificator), înv.; răstignitură, s.f. (crucificare), înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.