Dicționar Român. 2013.
călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… … Dicționar Român
depreciere — DEPRECIÉRE, deprecieri, s.f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. [pr.: ci e ] – v. deprecia. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Depreciere ≠ supraapreciere, supraestimare, supraevaluare Trimis de siveco … Dicționar Român
dispreţuire — DISPREŢUÍRE, dispreţuiri, s.f. Acţiunea de a dispreţui. [var.: (înv.) despreţuíre s.f. ) – v. dispreţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISPREŢUÍRE s. desconsiderare, nesocotire. (dispreţuire colegilor.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
egoism — EGOÍSM s.n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale şi de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme. Trimis de driada, 28.03.2009. Sursa: DEX 98 Egoism ≠ altruism Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
ignorare — IGNORÁRE, ignorări, s.f. Faptul de a ignora. – v. ignora. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IGNORÁRE s. neglijare, nesocotire, omitere. (ignorare unor aspecte importante ale problemei.) Trimis de siveco, 17.10.2006. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
ostentaţie — OSTENTÁŢIE, ostentaţii, s.f. Punere în valoare în mod provocator a unei insuşiri; prezentare demonstrativă, etalare pretenţioasă a ceva. ♢ loc. adv. Cu ostentaţie = în mod demonstrativ, ostentativ. [var.: ostentaţiune s.f.] – Din fr. ostentation … Dicționar Român
sperjur — SPERJÚR, Ă, (1) sperjuri, e, s.m. şi f., (2) sperjururi, s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care jură fals sau care îşi calcă jurământul. 2. s.n. (Rar) Faptul de a şi călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în faţa… … Dicționar Român
stricare — STRICÁRE, stricări, s.f. Acţiunea de a (se) strica şi rezultatul ei. – v. strica. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRICÁRE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, uzare, (înv.) degradaţie. (stricare mobilei.) 2. de gradare,… … Dicționar Român
stricat — STRICÁT1 s.n. Faptul de a (se) strica. – v. strica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRICÁT2, Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre… … Dicționar Român
încălcare — ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s.f. Acţiunea de a încălca şi rezultatul ei. – v. încălca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCĂLCÁRE s. 1. v. cotropire. 2. călcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (încălcare legii, a unei înţele geri.) … Dicționar Român
