sperjur

sperjur
SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s.m. şi f., (2) sperjururi, s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care jură fals sau care îşi calcă jurământul. 2. s.n. (Rar) Faptul de a-şi călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în faţa justiţiei (şi pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SPERJÚR s. (jur.) jurământ fals, jurământ mincinos. (Condamnat pentru sperjur.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

sperjúr (persoană) s. m., pl. sperjúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

sperjúr (jurământ fals) s. n., pl. sperjúruri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPERJÚR1 rar Jurământ fals făcut în faţa justiţiei. /<it. spergiuro
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SPERJÚR2 sperjură (sperjuri, sperjure) m. şi f. rar Persoană care depune un jurământ fals sau care îşi încalcă jurământul. /<it. spergiuro
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SPERJÚR s.n. (Rar) Faptul de a-şi călca jurământul; jurământ fals făcut în faţa justiţiei. // s.m. şi f. Cel care jură fals sau care îşi calcă jurământul. [< it. spergiuro].
Trimis de LauraGellner, 03.05.2007. Sursa: DN

SPERJÚR, -Ă I. s. m. f. cel care jură fals sau care îşi calcă jurământul II. s. n. faptul de a-şi călca jurământul. (< it. spergiuro)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

sperjúr (-ră), adj. – Care calcă un jurămînt. it. spergiuro. – Der. perjur, s.n. (jurămînt fals).
Trimis de blaurb, 09.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • sperjúr — I. (persoanã) s. m., pl. sperjúri II. (jurãmânt fals) s. n., pl. sperjúruri …   Romanian orthography

  • jurământ — JURĂMÂNT, jurăminte, s.n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat… …   Dicționar Român

  • hain — HAÍN, Ă, haini, e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. (înv.) Trădător, sperjur, necredincios. – Din tc. hain. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Hain ≠ milos, milostiv Trimis de siveco, 16.12.2008. Sursa: Antonime… …   Dicționar Român

  • sperjurare — sperjuráre, sperjurări, s.f. (înv.) jurământ fals făcut în faţa justiţiei; sperjur. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”