nesocotit

nesocotit
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotinţă, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. uşuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedeşte nesocotinţă; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit.
Trimis de GabiAlex, 09.06.2004. Sursa: DEX '98

NESOCOTÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NESOCOTÍT adj. v. colosal, enorm, imens, nenumărat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NESOCOTÍ//T nesocotittă (nesocotitţi, nesocotitte) (negativ de la socotit) 1) (despre persoane) Care este lipsit de chibzuinţă în acţiuni; nesăbuit. 2) Care nu este apreciat; desconsiderat. /ne- + socotit
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • imprudent — IMPRUDÉNT, Ă, imprudenţi, te, adj. (Adesea adverbial şi substantivat) Care acţionează fără prudenţă; care demonstrează lipsă de prudenţă; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, ntis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Imprudent… …   Dicționar Român

  • nebunesc — NEBUNÉSC, EÁSCĂ, nebuneşti, adj. Care denotă lipsă de raţiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depăşeşte cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obişnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. esc. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • nebun — NEBÚN, Ă, nebuni, e, adj., subst. I. 1. adj., s.m. şi f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ♢ expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a i plăcea foarte mult cineva sau… …   Dicționar Român

  • nebuneşte — NEBUNÉŞTE adv. 1. În mod necugetat, nesocotit; orbeşte. 2. În mod excesiv; foarte tare, foarte mult. – Nebun + suf. eşte. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEBUNÉŞTE adv. orbeşte, prosteşte. (Se aruncă nebuneşte înainte.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • nechitit — NECHITÍT, Ă, nechitiţi, te, adj. (reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Ne + chitit. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98  NECHITÍT adj. v. imprudent, nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, neprevăzător, nesăbuit,… …   Dicționar Român

  • nesăbuit — NESĂBUÍT, Ă, nesăbuiţi, te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acţiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedeşte, exprimă, trădează nesăbuinţă; p. ext. lipsit de sens, de… …   Dicționar Român

  • bardă — BÁRDĂ, bărzi, s.f. Secure cu tăişul lat şi cu coada scurtă, întrebuinţată mai ales la cioplitul lemnului şi, odinioară, ca armă de luptă. ♢ expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună sau a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) …   Dicționar Român

  • calculat — CALCULÁT, Ă, calculaţi, te, adj. (Despre persoane) Chibzuit, socotit; preocupat de interesul personal. – v. calcula. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Calculat ≠ instinctiv, maşinal, mecanic, nesocotit, nesăbuit Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… …   Dicționar Român

  • chibzui — CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A judeca o situaţie cumpănind toate eventualităţile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ tranz. A pune ceva la cale; a plănui.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”