- chibzui
- CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A judeca o situaţie cumpănind toate eventualităţile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni "a forma". cf. magh. k é p z e l n i "a-şi imagina".Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CHIBZUÍ vb. 1. a cugeta, a gândi, a judeca, a medita, a raţiona, a reflecta, (înv.) a meditarisi, a mândri, a rezona, a semui. (Vrea să chibzui în linişte.) 2. a (se) gândi, a judeca, a socoti, (înv. şi reg.) a sămălui, (fig.) a cântări, a cumpăni, a drămui. (Să chibzui cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Să stăm şi să chibzui cu atenţie ce să facem.) 4. v. considera. 5. (fig.) a cumpăni, a măsura. (Îşi chibzui cuvintele.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCHIBZUÍ vb. v. bănui, consulta, crede, ghici, gândi, imagina, închipui, întrezări, plănui, presupune, prevedea, proiecta, sfătui, socoti, şti, visa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimechibzuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chibzuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CHIBZU//Í chibzuiiésc 1. tranz. 1) (acţiuni, situaţii etc.) A judeca luând în considerare eventualele posibilităţi; a cumpăni; a cântări. 2) (acţiuni) A prevedea din timp, elaborând un plan; a planifica. 2. intranz. 1) A gândi adânc; a cugeta; a medita; a reflecta. 2) A sta pe gânduri. /<ung. képezniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CHIBZU//Í mă chibzuiiésc intranz. A se consulta (unul cu altul), pentru a lua o decizie. /<ung. képezniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXchibzuí (-uésc, chibzuít), vb. – 1. A presupune, a face supoziţii. – 2. A reflecta, a medita, a gîndi. – 3. A delibera, a schimba impresii. – 4. A dispune, a organiza, a plănui. Mag. képezni "a forma, a alcătui" (DAR). Miklosich, Fremdw., 97, se gîndea la mag. kobzoni, de unde rut. kobzovati. Berneker 498 pleacă de la mag. képzelni, cf. rut. kebzuvaty, slov. kebzovati. – Der. chibz, s.n. (preocupare; supoziţie, calcul); chibzuială (var. chibzuinţă), s.f. (reflecţie, supoziţie; deliberare; conciliabul, opinie); nechibzuit, adj. (nesocotit, aiurit); chibzuitor, adj. (prudent, prevăzător).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.