- cugeta
- CUGETÁ, cúget, vb. I. intranz. A urmări o idee, a medita; a se gândi. ♦ refl. (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni. ♦ A-şi da seama, a ţine seamă de..., a lua în considerare. – lat. cogitare.Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98CUGETÁ vb. 1. v. chibzui. 2. v. filozofa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCUGETÁ vb. v. aprecia, chibzui, considera, crede, găsi, gândi, intenţiona, judeca, opina, plănui, proiecta, socoti.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecugetá vb., ind. prez. 1 sg. cugét, 3 sg. şi pl. cúgetăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CUGETÁ cúget 1. intranz. 1) A gândi adânc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe gânduri. 2. tranz. A avea în vedere. Cuget că va trebui să pleci. /<lat. cogitareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcugetá (cugetát, cugetát), vb. – A se gîndi, a reflecta, a medita. lat. cōgĭtāre (Puşcariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); cf. alb. kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), v. it. coitare, v. fr. cuidier, sp., port. cuidar. – Der. cuget, s.n. (gîndire, judecată, reflecţie; raţiune, spirit; imaginaţie; judecată; părere; intenţie; conştiinţă), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, cf. lec. kúšetu, v. esp. cuita, gal. coita; cugetător, s.m. (gînditor; filozof); cugetăcios (var. cugetăreţ), adj. (înv., rezonabil, judicios); cugetare, s.f. (reflecţie; meditaţie; aforism, maximă); necugetat, adj. (nerespectuos); precugeta, vb. (a premedita), format artificial pe baza fr. préméditer.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.