cuget

CÚGET, cugete, s.n. 1. Capacitate de a gândi; gândire. 2. Gând, idee, părere. ♦ Imaginaţie, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (înv.) Intenţie, plan, proiect. 5. Conştiinţă. ♢ expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remuşcări, a-l chinui (pe cineva) remuşcarea, regretul. – Din cugeta (derivat regresiv).

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CÚGET s. 1. v. gândire. 2. v. minte.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CÚGET s. v. calcul, gând, idee, intenţie, îndemn, îndrumare, învăţătură, plan, povaţă, povăţuire, proiect, sfat, socoteală, vorbă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cúget s. n., pl. cúgete

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÚGET cugete n. 1) Capacitatea de a gândi; gândire. 2) Sentimentul responsabilităţii morale; conştiinţă. ♢ A-l mustra pe cineva cugetul, a avea mustrări de cuget a fi chinuit de remuşcări. 3) Facultate a omului de a gândi şi de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; intelect; minte; raţiune; judecată. /v. a cugeta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX