- medita
- MEDITÁ, meditez, vb. I. 1. intranz. A cugeta adânc asupra unui lucru. 2. tranz. (înv.) A examina ceva din toate punctele de vedere, a studia. 3. tranz. (înv.) A pune ceva la cale; a plănui, a urzi. 4. tranz. A ajuta un elev, un student etc. să-şi pregătească (în afara orelor de curs) lecţiile, examenele; a da lecţii particulare. – Din fr. méditer.Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX '98MEDITÁ vb. 1. v. chibzui. 2. a visa. (Toată ziua medita la ...) 3. a pregăti, a prepara. (Îl medita la fizică de două ori pe săptămână.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMEDITÁ vb. v. analiza, cerceta, examina, investiga, plănui, studia, urmări.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemeditá vb., ind. prez. 1 sg. meditéz, 3 sg. şi pl. mediteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MEDIT//Á meditaéz 1. intranz. A gândi mult şi profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) înv. A supune unui examen amănunţit (pentru a cunoaşte mai bine); a analiza atent şi sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) înv. (acţiuni duşmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a ţese. 3) rar (planuri, lucruri, idei) A-şi reprezenta în minte; a pregăti îndelung în gând; a plăsmui; a urzi; a plămădi. 4) (elevi, studenţi etc.) A face să capete cunoştinţe într-un domeniu oarecare (în mod particular). /<fr. méditerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMEDITÁ vb. I. intr. A cugeta, a gândi adânc la ceva. 2. tr. A pregăti în particular un elev. [< fr. méditer, cf. lat. meditari].Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DNMEDITÁ vb. I. intr. a cugeta, a gândi adânc, a reflecta. II. tr. a pregăti în particular un elev, un student. (< fr. méditer, lat. meditari)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmeditá (meditéz, meditát), vb. – 1. A gîndi. – 2. A prepara, a da lecţii în particular. fr. méditer; şi pentru sensul al doilea lat. meditari cu sensul de "a exercita, a pregăti", comun în limba clasică (observaţiile lui Graur, BL, XIV, 109 nu sînt izbutite). – Der. meditativ, adj.; meditaţiu(n)e, s.f. (gîndire profundă; lecţie particulară), din fr. méditation; meditator, s.m. 9profesor particular); premedita, vb., din fr. préméditer.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.