lecţie

LÉCŢIE, lecţii, s.f. 1. Formă de bază a organizării activităţii instructiv-educative din şcoală, desfăşurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învăţător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învăţământ; oră şcolară consacrată unui obiect de studiu. ♢ expr. A da lecţii = a medita (elevii) în particular. A lua lecţii = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituţii de învăţământ. A ieşi (sau a scoate) la lecţie = a ieşi sau a fi chemat în faţa învăţătorului sau a profesorului pentru a fi ascultat. 2. Ceea ce este obligat să înveţe şi să scrie un şcolar (acasă) la recomandarea învăţătorului sau a profesorului. ♢ expr. A spune lecţia = a expune în faţa învăţătorului sau a profesorului cunoştinţele însuşite. A-şi face lecţiile = a-şi pregăti temele şcolare cuvenite. 3. (În forma lecţiune) Forma sub care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediţii, datorită modului în care a fost citit şi interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i stabili versiunea autentică. 4. Sfat, povaţă, regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor; p. ext. mustrare, dojană. 5. Învăţătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute. [var.: lecţiúne s.f.] – Din germ. Lektion, lat. lectio, -onis.

Trimis de ionel_bufu, 03.10.2006. Sursa: DEX '98



LÉCŢIE s. 1. v. temă. 2. v. meditaţie. 3. v. oră.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



LÉCŢIE s. v. concluzie, învăţământ, învăţătură, pildă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



lécţie (ped.) s. f. (sil. -ţi-e), art. lécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. lécţiei; pl. lécţii, art. lécţiile (sil. -ţi-i)

Trimis de siveco, 03.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



LÉCŢI//E lecţiei f. 1) Formă de bază a activităţii instructiv-educative din şcoală, prin care se transmit elevilor anumite cunoştinţe într-o unitate de timp. lecţie de chimie. lecţie de muzică. ♢ A da lecţiei a pregăti elevi în particular; a medita. 2) Temă indicată elevilor de către profesor pentru a fi pregătită acasă. ♢ A-şi face lecţieile a-şi pregăti temele date pentru ziua următoare. 3) Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulţumire; reproş; imputare; mustrare; dojană. 4) fig. Învăţătură căpătată de pe urma unei întâmplări. [G.-D. lecţiei; Sil. -ţi-e] / <germ. Lektion, lat. lectio, lecţieonis

Trimis de siveco, 03.10.2006. Sursa: NODEX



LÉCŢIE s.f. 1. Formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoştinţe într-o unitate de timp; oră de şcoală consacrată unei anumite discipline. ♢ A da (sau a lua) lecţii = a (se) medita (2) în particular. ♦ Temă, ceea ce elevul are de învăţat la o materie într-o zi. 2. (fig.) Învăţătură morală, experienţă (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. Dojană, mustrare. [gen. -iei, var. lecţiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



LÉCŢIE s. f. 1. formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoştinţe într-o unitate de timp; oră de şcoală consacrată unei anumite discipline. o a da (sau a lua) lecţie ţii = a (se) medita (2) în particular. ♢ temă, ceea ce elevul are de învăţat la o materie într-o zi. 2. (fig.) învăţătură morală, experienţă (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. dojană, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



lécţie (-íi), s.f. – Oră de învăţămînt; temă. – var. lecţiune. lat. lectionem, cu pron. din germ. Lektion (sec. XIX), cf. pol. lekcja, rus. lekcija. – cf. lector, s.m., din fr. lecteur; lectură, s.f., din fr. lecture.

Trimis de blaurb, 26.10.2008. Sursa: DER