- prelegere
- PRELÉGERE, prelegeri, s.f. Curs, lecţie ţinută într-o şcoală de grad superior; conferinţă publică (aparţinând unui ciclu); prelecţie. – cf. lat. p r a e l e g e r e .Trimis de oprocopiuc, 09.04.2004. Sursa: DEX '98PRELÉGERE s. curs, (înv.) prelecţie, propunere. (Azi nu şi-a ţinut prelegere.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePRELÉGERE s. v. conferinţă, cuvânt.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprelégere s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prelégeriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRELÉGER//E prelegerei f. 1) Lecţie făcând parte dintr-un curs universitar. Ciclu (sau curs) de 2) Conferinţă publică. /cf. lat. praelegereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRELÉGERE s.f. Lecţie (făcând parte dintr-un curs universitar); conferinţă publică; prelecţiune. [< lat. praelegere].Trimis de LauraGellner, 29.07.2005. Sursa: DNPRELÉGERE s. f. lecţie (dintr-un curs universitar); conferinţă publică. (< lat. praelegere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNprelégere (prelégeri), s.f. – Lectură publică, lecţie. După germ. Vorlesung contaminat cu lat. praelegere (Tiktin).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.