- liber
- LÍBER1, libere, s.n. (bot.) Complex de vase din ţesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarţei plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase şi în care se află ţesuturile de nutriţie, de susţinere etc. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre extrase din scoarţa unor arbori. – Din fr. libre.Trimis de LauraGellner, 15.01.2009. Sursa: DEX '98LÍBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independenţă individuală şi cetăţenească, care are drepturi politice şi cetăţeneşti depline. ♦ (Despre popoare, state, oraşe) Independent, neatârnat, nesupus (unei puteri străine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acţiona după voinţa sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod. ♢ Liber arbitru = libertate absolută a voinţei omului, postulată la idealismul filozofic1, în opoziţie cu determinismul. 3. (Despre acţiuni) Care nu este supus unei restricţii cu caracter arbitrar. ♢ Traducere liberă = traducere care redă conţinutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului. Versuri libere = rânduri de poezie neprozodică, în care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorinţa autorului. Intrare liberă = intrare fără plată într-o sală de spectacol, pe un stadion etc. Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensaţie pentru o infracţiune sau o greşeală comisă de echipa adversă. Profesiune liberă = profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent într-o instituţie sau întreprindere). ♢ Compus: (Substantivat) liber-profesionist = persoană care exercită o profesiune liberă. 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este în afara obligaţiilor (profesionale). ♢ expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla în afara obligaţiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligaţiile (profesionale) pe care le are în mod obişnuit, a putea dispune de timpul său. 5. (Despre bănci, scaune, locuinţe etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligaţii faţă de alţii; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, uşor. ♢ expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a ţine un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândeşti; c) a vorbi fără perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic. Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (În loc. adv.) În aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii. Sub cerul liber = afară, într-un loc descoperit. – Din fr. libre, lat. liber.Trimis de LauraGellner, 17.05.2005. Sursa: DEX '98Liber ≠ captiv, dependent, închis, ocupat, supus, neliber, rob, sclavTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeLÍBER adj. 1. (înv. şi pop.) slobod. 2. v. independent. 3. autonom, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu liber din punct de vedere administrativ.) 4. (fam.) frai. (E liber în această seară.) 5. neînchis, neîntemniţat, (înv. şi pop.) slobod. (Un criminal încă liber.) 6. disponibil, neocupat, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui liber.) 7. v. necăsătorit. 8. degajat. (Are mâna liber.) 9. v. nestânjenit. 10. v. larg. 11. neînchiriat, neocupat. (O cameră liber.) 12. gol, neocupat, (înv. şi pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun liber.) 13. v. vacant.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelíber adj. m., pl. líberi; f. sg. líberă, pl. líbereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlíber (bot.) s. n., pl. líbereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlíberă práctică adj. + s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlíber consimţământ adj. + s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlíber-profesionístă s. f. (sil. -si-o-). pl. líber-profesionísteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÍBER liberă (liberi, libere) 1) (despre persoane) Care se bucură de libertate; independent din punct de vedere social şi politic; slobod. 2) (despre state, colectivităţi) Care nu se află sub stăpânire străină; în stare de independenţă socială şi naţională; autonom; independent; slobod; suveran; neatârnat. 3) Care este consfinţit prin lege; garantat de constituţie. Votare liberă. 4) (despre acţiuni) Care se efectuează fără restricţii; care se face cu uşurinţă; nestânjenit; nestingherit. Respiraţie liberă. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate acţiona după buna cuviinţă; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa după bunul plac; aflat în stare de independenţă fizică şi psihică. /<fr. libre, lat. liberTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLÍBER s.n. Strat de ţesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ♦ Fibre extrase din scoarţa unor arbori. [< fr. liber. cf. lat. liber – scoarţă de arbori].Trimis de LauraGellner, 04.10.2006. Sursa: DNLÍBER, -Ă adj. 1. Slobod; independent. 2. Care nu este supus nici unei restricţii. 3. Neocupat, gol. 4. Degajat, natural. 5. (Despre gesturi, purtări, cuvinte etc.) Necuviincios, grosolan. [< lat. liber, cf. fr. libre].Trimis de LauraGellner, 04.10.2006. Sursa: DNLÍBER1 s. n. strat de ţesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ♢ fibre extrase din scoarţa unor arbori. (< fr. liber)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNLÍBER2, -Ă adj. 1. slobod; independent. 2. liber profesionist = cel care exercită o profesiune în afara unui contract de muncă. 3. neocupat, gol. 4. degajat, natural. o (adv.) a vorbi liber = a ţine un discurs, o prelegere, fără a citi. 5. (despre gusturi, purtări, cuvinte) necuviincios, grosolan. 6. (despre timp) de care se poate dispune după voie. 7. desen liber = desen (artistic) executat fără ajutorul unui instrument. 8. (mat.) termen liber = expresie dintr-o ecuaţie care nu conţine necunoscute. (< lat. liber, fr. libre)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNlíber (líberă), adj. – Slobod. lat. liber (sec. XIX). – Der. libera, vb., din fr. (é)libérer; liberal, adj.; liberalism, s.n.; liberalitate, s.f; liberator, adj.; libertate, s.f., toate din fr.; liber-schimbist, s.m. (partizan al libertăţii de schimb), după fr. libre échange. cf. I. Guţia, Libera, cu derivatele sale, Bul. Bibl. romîne Freiburg, II, 7-20.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.