oră

ÓRĂ, ore, s.f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci şi patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ♢ loc. adv. Pe oră = cât ţine un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat şi plătit) după un tarif orar. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părţi în care este împărţită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ♢ loc. adj. De ultimă oră = foarte actual, nou de tot. ♦ Distanţă, spaţiu care poate fi parcurs în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ♢ expr. La ora actuală = în momentul de faţă, în prezent. 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acţiuni, timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva. 3. Lecţie, curs. ♢ expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lecţii particulare de..., a lua (sau a da) meditaţii. [var.: oáră s.f.] – Din lat. hora, it. ora.

Trimis de ionel_bufu, 05.12.2007. Sursa: DEX '98



ÓRĂ s. 1. ceas. (O oră are 60 de minute.) 2. v. răstimp. 3. v. moment. 4. clasă, curs, lecţie. (De ce ai lipsit de la oră?)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



óră s. f., g.-d. art. órei; pl. óre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÓRĂ óre f. 1) Unitate de măsură a timpului (egală cu a douăzeci şi patra parte dintr-o zi şi cuprinzând 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ♢ oră de oră mereu, întruna. Din oră în oră cu regularitate la un interval de un ceas. Pe oră în timp de o oră. oră academică 45 de minute. 2) Distanţă care poate fi parcursă într-un interval de o asemenea durată. Parisul se află la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul nopţii (sau de la amiază). Ora 10. ♢ De ultimă oră foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durată de timp nedeterminată. ♢ La ora actuală în prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumită activitate. ♢ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitanţilor. 6) Expunere sistematică şi organizată după un program a unei materii de studiu într-o instituţie de învăţământ. oră de literatură. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÓRĂ s.f. 1. Diviziune a timpului egală cu a douăzeci şi patra parte dintr-o zi; ceas. 2. Moment, timp precis (când cineva poate face ceva, poate fi primit undeva etc.). 3. Curs, lecţie (de o oră). [< lat. hora, cf. it. ora, fr. heure].

Trimis de LauraGellner, 11.06.2007. Sursa: DN



ÓRĂ s. f. 1. diviziune a timpului, a 2⁴-a parte dintr-o zi; ceas. 2. timp precis (când cineva poate face ceva, poate fi primit undeva). 3. curs, lecţie (de o oră). (< it. ora, lat. hora)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN