orăcăi

orăcăi
ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. intranz. (Despre broaşte) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [prez. ind. pers. 3 şi: orăcăieşte] – Orac + suf. -ăi.
Trimis de ionel_bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

ORĂCĂÍ vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca orăcăi.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ORĂCĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, scânci, smiorcăi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

orăcăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ORĂCĂ//Í pers.3 orăcăiiéşte intranz. 1) (de-spre broaşte) A scoate sunete monotone, re-petate şi răsunătoare, caracteristice speciei; a face "orac-orac". /orac + suf. orăcăiăi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • miorcăi — MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre broaşte) A orăcăi. 2. intranz. şi refl. fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [prez. ind. şi: miórcăi] – Miorc + suf. ăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • orăcăit — ORĂCĂÍT, orăcăituri, s.n. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; strigăt caracteristic broaştei; orăcăială, orăcăire. ♦ fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – v. orăcăi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • oac — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul broaştelor. [var.: oácaca interj.] – Onomatopee. Trimis de ana zecheru, 29.04.2004. Sursa: DEX 98  OAC interj. miorc!, (reg.) orac! (Broasca face: oac!) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • orac — ORÁC interj. (reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaştelor. – Onomatopee. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ORÁC interj. v. miorc, oac. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  orác interj. T …   Dicționar Român

  • orăcăire — ORĂCĂÍRE, orăcăiri, s.f. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; orăcăit. ♦ (fam.) Scâncet de copil mic. – v. orăcăi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ORĂCĂÍRE s. v. orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • răcăni — RĂCĂNÍ, pers. 3 răcăneşte, vb. IV. intranz. A orăcăi. – Rac + suf. ăni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂCĂNÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • miorc — interj. Cuvânt care imită orăcăitul broaştelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98  MIORC interj. oac!, (reg.) orac! (Broasca face: miorc!) Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • miorcoti — MIORCOTÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • măcăi — MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. intranz. (Despre raţe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac mac; a măcăni. – Mac1 + suf. ăi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MĂCĂÍ vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a… …   Dicționar Român

  • ocăcăire — OCĂCĂÍ vb. v. orăcăi. Trimis de siveco, 15.12.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”