orăcăire

orăcăire
ORĂCĂÍRE, orăcăiri, s.f. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; orăcăit. ♦ (fam.) Scâncet de copil mic. – v. orăcăi.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ORĂCĂÍRE s. v. orăcăit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

orăcăíre s. f., g.-d. art. orăcăírii; pl. orăcăíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • orăcăit — ORĂCĂÍT, orăcăituri, s.n. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; strigăt caracteristic broaştei; orăcăială, orăcăire. ♦ fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – v. orăcăi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • miorcoteală — MIORCOTEÁLĂ s. v. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • miorcotire — MIORCOTÍRE s. v. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit. Trimis de siveco, 04.05.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”