orăcăit

orăcăit
ORĂCĂÍT, orăcăituri, s.n. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; strigăt caracteristic broaştei; orăcăială, orăcăire. ♦ fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – v. orăcăi.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ORĂCĂÍT s. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (orăcăit broaştelor.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

orăcăít s. n., pl. orăcăíturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORĂCĂÍT orăcăituri n. 1) v. A ORĂCĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos de broaşte. /v. a orăcăi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • orac — ORÁC interj. (reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaştelor. – Onomatopee. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ORÁC interj. v. miorc, oac. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  orác interj. T …   Dicționar Român

  • miorcăit — MIORCĂÍT s.n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – v. miorcăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIORCĂÍT s. v. ocăcăit, orăcăială, oră căire, orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  miorcăít s.… …   Dicționar Român

  • orăcăială — ORĂCĂIÁLĂ, orăcăieli, s.f. (reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [pr.: că ia ] – Orăcăi + suf. eală. Trimis de ionel bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  ORĂCĂIÁLĂ s. v. orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  orăcăiálă s …   Dicționar Român

  • orăcăire — ORĂCĂÍRE, orăcăiri, s.f. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; orăcăit. ♦ (fam.) Scâncet de copil mic. – v. orăcăi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ORĂCĂÍRE s. v. orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • cherchet — chérchet, chérchete, s.n. (reg.) orăcăit (de broaşte). Trimis de blaurb, 04.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • miorcoteală — MIORCOTEÁLĂ s. v. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • miorcotire — MIORCOTÍRE s. v. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit. Trimis de siveco, 04.05.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • ocăcăit — OCĂCĂÍT s. v. orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • pupăire — pupăíre, pupăíri, s.f. (înv.) 1. sunet scos de pupeze când cântă; pupuit, pupăit. 2. (pop. şi fam.; despre oameni) flecăreală, clevetire. 3. orăcăială, orăcăit. Trimis de blaurb, 08.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”