miorc

MIORC interj. Cuvânt care imită orăcăitul broaştelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă. – Onomatopee.

Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX '98



MIORC interj. oac!, (reg.) orac! (Broasca face: miorc!)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



miorc interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MIORC interj. (se foloseşte pentru a imita orăcăitul broaştelor). /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



miórc interj. – Imită orăcăitul broaştei, precum şi scîncetul copiilor mici. – var. miorţ; miorlau, interj. (mieunat). Creaţie expresivă, cf. miau. – Der. mioarcă (var. Banat mioarcă), s.f. (broască); miorcăi (var. miercăi, miorţăi, mierţăi), vb. (a orăcăi, a scînci); miorcăială (var. miercăială, miorţăială, mierţăială), s.f. (scîncet); miarţă, s.f. (ţîngău, copil plîngăcios); miorlăi (var. mierlăi), vb. (a mieuna; a plînge cu glas subţire; a se alinta, a se fandosi); miorlăit, s.n. (mieunat); miorlăială (var. miorlăitură), s.f. (mieunat); miorlăitor, adj. (care miorlăie); miorcoti, vb. (a scînci); miorcoteală, s.f. (scînceală).

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER