reculege

reculege
RECULÉGE, reculég, vb. III. refl. A-şi veni în fire, a-şi recâştiga calmul; liniştea (după o spaimă, o emoţie etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditaţie. – Re1- + culege (după fr. recueillir).
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RECULÉGE vb. v. reveni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

reculége vb. culege
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE RECULÉGE mă reculég intranz. 1) A-şi veni în fire (după o emoţie puternică); a-şi recăpăta echilibrul sufletesc; a se regăsi. 2) A se adânci în meditaţie; a-şi aduna gându-rile; a medita profund. /re- + a culege
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RECULÉGE vb. III. 1. tr. A culege din nou. 2. refl. A-şi veni în fire, a-şi recăpăta calmul, liniştea; a se regăsi. ♦ A medita profund, a se cufunda în meditaţie. [P.i. reculég. / < re- + culege, după fr. recueillir, cf. lat. recolligere].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

RECULÉGE vb. 1. refl. a-şi veni în fire, a-şi recăpăta calmul, liniştea. 2. a medita profund, a se cufunda în meditaţie. (după fr. recueillier)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

reculége (reculég, reculés), vb. refl. – A medita, a se adînci în meditaţie. fr. recueillir, adaptat la conjug. lui culege.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • reculegere — RECULÉGERE, reculegeri, s.f. Acţiunea de a se reculege şi rezultatul ei. ♢ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – v. reculege. Trimis de IoanSoleriu, 26.01.2009.… …   Dicționar Român

  • regăsi — REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. **refl. recipr. S au regăsit după 10 ani. ♦ refl. A se afla, a se găsi din nou în acelaşi loc, în aceeaşi situaţie. ♦ refl. fig. A se reculege, a şi recăpăta echilibrul sufletesc …   Dicționar Român

  • dezbăta — DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I. tranz. şi refl. (Rar) A (se) trezi din beţie. ♦ tranz. fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. – Dez + [îm]băta. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  A (se) dezbăta ≠ a (se) îmbăta Trimis de… …   Dicționar Român

  • dezmeţi — DEZMEŢÍ, dezmeţesc, vb. IV. Reu. şi tranz. (reg.) A (se) dezmetici. – Dez + [a]meţi. Trimis de dante, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  A se dezmeţi ≠ a se îmbăta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZMEŢÍ vb. v. dezmetici, reculege,… …   Dicționar Român

  • pro — prep. (livr.) 1. Pentru, în favoarea..., în sprijinul... 2. Element de compunere care înseamnă pentru... , în favoarea... şi care serveşte la formarea unor adjective. – Din lat. pro (2), fr. pro . Trimis de ana zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • re — RE2 s.m. invar. (muz.) 1. Una dintre cele şapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzătoare acestui sunet. 2. A treia coardă a unei viori. – Din fr. ré, it. re. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RE1 Element de compunere cu sens… …   Dicționar Român

  • recuceri — RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re1 + cuceri (după fr. reconquérir). Trimis de Felicia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RECUCERÍ vb. a recâştiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A recuceri… …   Dicționar Român

  • remite — REMÍTE, remít, vb. III. tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunţa la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre). Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • reveni — REVENÍ1, pers 3 reveneşte, vb. IV. (reg.) 1. intranz. şi refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn. Trimis de romac, 17.11.2008. Sursa: DEX 98  REVENÍ2, revín, vb. IV. intr …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”