- remite
- REMÍTE, remít, vb. III. tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunţa la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98REMÍTE vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeREMÍTE vb. v. amâna, dezmetici, înapoia, reculege, reda, regăsi, restitui, reveni, trezi.Trimis de siveco, 02.12.2007. Sursa: Sinonimeremíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. remít; conj. prez. 3 sg. şi pl. remítă; ger. remiţând; part. remísTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REMÍTE remít tranz. 1) A da în mână; a da în posesie; a înmâna; a preda. 2) (datorii ale debitorilor) A şterge de pe lista de plată. /<lat. remittereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunţa la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DNREMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredinţa. 2. a renunţa la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.