reveni

reveni
REVENÍ1, pers 3 reveneşte, vb. IV. (reg.) 1. intranz. şi refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.
Trimis de romac, 17.11.2008. Sursa: DEX '98

REVENÍ2, revín, vb. IV. intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la o stare anterioară (obişnuită); a-şi recăpăta echilibrul sufletesc, forţa etc. ♢ expr. A reveni la viaţă = a scăpa cu viaţă dintr-o boală grea. A-şi reveni în fire (sau în sine) = a-şi recăpăta cunoştinţa în urma unui leşin, a unei crize, a unei emoţii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunţa la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.
Trimis de romac, 17.11.2008. Sursa: DEX '98

A-şi reveni ≠ a se vlăgui, a se veştezi
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Antonime

REVENÍ vb. 1. v. reîntoarce. 2. a reapărea, (rar) a se reivi. (Actorul a reveni la rampă.) 3. a recădea. (A reveni în poziţia iniţială.) 4. v. întoarce. 5. (fiz.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se reflecta, a se repercuta, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră reveni la întâlnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. răzgândi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeţi, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (Şi-a reveni destul de repede şi a acţionat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Îţi reveni o datorie de onoare.) 10. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. şi reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi reveni.) 11. v. costa.
Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Sinonime

REVENÍ vb. v. jilăvi, răci, răcori, umezi.
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

revení (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. revín, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. revínă
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

revení (a se umezi) vb., ind. prez. 3 sg. revenéşte, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. reveneáscă
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A REVENÍ revín intranz. 1) A veni din nou; a se întoarce. 2) A-şi recăpăta starea normală; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul îşi revenea treptat. ♢ reveni la viaţă a) a scăpa de o boală grea; b) a renaşte. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparţine în mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se cădea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora în bani; a costa. /re- + a veni
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEX

A SE REVEN//Í pers. 3 se reveniéşte intranz. 1) (despre aer, pământ etc.) A-şi mări cantitatea de umezeală; a deveni reavăn. 2) (despre timp) A pierde din căldura iniţială; a deveni mai rece; a se răcori. /Din reavăn
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEX

REVENÍ vb. IV. intr. 1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeaşi stare (sufletească); a-şi recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revín şi revíu, conj. -vină. / cf. fr. revenir].
Trimis de LauraGellner, 17.11.2008. Sursa: DN

REVENÍ vb. intr. 1. a veni înapoi, a se întoarce. ♢ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeaşi stare, a-şi recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr. revenir)
Trimis de raduborza, 17.11.2008. Sursa: MDN

revení (-nésc, revenít), vb.1. A se macera, a se înmuia, a frămînta. – 2. A se jilăvi, a se umezi. – var. răveni. Mag. revedni "a putrezi" de la rev "putreziciune" (Cihac, II, 623). După Tiktin şi Candrea, ar trebui să se pornească de la reavăn, care ar indica umezeala pămîntului şi ar proveni din sl. revinŭ "plan, neted". Dar, pe lîngă dificultatea semantică, sensul de "putreziciune" este sigur în cuvîntul rom., cf. Coresi: mirul are oarece tărie şi usucă şi răveneala trupului suge-o. Der. reavăn (var. ravăn, reven), adj. (umed), mai curînd decît de la vb., poate direct din mag. (cf. şi sb. ravenica "scurgere a unei mlaştini într-un rîu"); reveneală (var. răveneală), s.f. (umezeală, briză, răcoare).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • revenir — reveni revenir; retourner; ranimer; revivre, ressusciter > « M es pas mai dificile, segur, de reveni Jaque o Jan, que Nanoun o Babèu… » J. Roumanille. Si revenir : revenir à soi. Vos revèn d esclargir aqueu mistèri : il vous appartient il vous …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • incumba — INCUMBÁ, pers. 3 incúmbă, vb. I. intranz. (Despre sarcini, obligaţii) A se impune, a reveni cuiva. – Din fr. incomber, lat. incumbere. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INCUMBÁ vb. v. reveni …   Dicționar Român

  • revenire — REVENÍRE, reveniri, s.f. Acţiunea de a reveni2 şi rezultatul ei, întoarcere. – v. reveni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REVENÍRE s. 1. v. reîntoarcere. 2. v. întoarcere. 3. reapariţie. (revenire unui actor pe scenă.) 4.… …   Dicționar Român

  • compensa — COMPENSÁ, compensez, vb. I. 1. tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra. ♦ A îndrepta un rău printr un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a… …   Dicționar Român

  • cădea — CĂDEÁ, cad, vb. II. I. intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr,… …   Dicționar Român

  • redeştepta — REDEŞTEPTÁ, redeştept, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) destepta, a (se) trezi din nou, a face să şi revină sau a şi reveni în fire, a readuce sau a reveni la viaţă. ♦ fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2.… …   Dicționar Român

  • redresa — REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A aduce sau a reveni la poziţia, la funcţionarea etc. normală după o perturbaţie accidentală; a (se) îndrepta. ♦ fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. tranz. A… …   Dicționar Român

  • reversibil — REVERSÍBIL, Ă, reversibili, e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (jur.; despre bunuri) Care urmează să revină, în anumite cazuri, în posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea… …   Dicționar Român

  • stabilitate — STABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a şi păstra locul, de a nu fi mişcat din loc; fixitate. ♦ spec. (fiz.) Proprietate a unui corp de a şi menţine… …   Dicționar Român

  • alterna — ALTERNÁ, alternez, vb. I. intranz. şi tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. intranz. (Despre sunete) A se schimba prin… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”