- stabilitate
- STABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-şi păstra locul, de a nu fi mişcat din loc; fixitate. ♦ spec. (fiz.) Proprietate a unui corp de a-şi menţine poziţia sau de a reveni în poziţia iniţială. ♦ Situaţie sigură, fermă. – Din fr. stabilité, lat. stabilitas, -atis.Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98Stabilitate ≠ fluctuaţie, instabilitate, mobilitate, variabilitateTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSTABILITÁTE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemişcare. (stabilitate unor dune de nisip.) 2. echilibru. (Se asigură stabilitate navei.) 3. consecvenţă, constanţă, statornicie. (stabilitate în sentimente.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimestabilitáte s. f., g.-d. art. stabilităţiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTABILITÁTE f. 1) Caracter stabil; fixitate. 2) Proprietate a unui corp, a unui sistem de a-şi menţine poziţia sau de a reveni în poziţia iniţială. [G.-D. stabilităţii] /<lat. stabilitas, stabilitateatis, fr. stabilitéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTABILITÁTE s.f. 1. Însuşirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ♦ Proprietate a unui corp de a-şi menţine poziţia sau de a reveni în poziţia iniţială când este deplasat din această poziţie. 2. Faptul de a-şi păstra locul; fixitate. [cf. it. stabilità, lat. stabilitas, fr. stabilité].Trimis de LauraGellner, 04.05.2007. Sursa: DNSTABILITÁTE s. f. 1. însuşirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate. 2. proprietate a unui corp de a-şi menţine starea sau de a reveni la starea iniţială când este deplasat din această stare. (< fr. stabilité, lat. stabilitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.