echilibru

ECHILÍBRU, echilibre, s.n. 1. Situaţie a unui corp asupra căruia se exercită forţe care nu-i schimbă starea de mişcare sau de repaus; stare staţionară a unui fenomen. ♢ Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfăşoară cu aceeaşi intensitate. ♢ expr. A-şi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuşi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forţe de a nu schimba starea de mişcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită. ♦ fig. Stare de linişte, armonie, de stabilitate lăuntică. 3. Stare a unei balanţe economice în care părţile comparate sau raportate sunt egale. ♢ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanţă între elementele interdependente şi toate variabilele activităţii economice şi sociale. 4. fig. Proporţie justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. – Din fr. équilibre, lat aequilibrium.

Trimis de toknowro, 24.03.2005. Sursa: DEX '98



Echilibru ≠ dezechilibru

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ECHILÍBRU s. 1. stabilitate. (Se asigură echilibrul navei.) 2. cumpănă, cumpăneală, cumpănire. (A se afla în poziţie de echilibru.) 3. (rar) statică. (Tulburări de echilibru.) 4. v. armonie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



echilíbru s. n. (sil. -bru), art. echilíbrul; pl. echilíbre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ECHILÍBR//U echilibrue n. 1) Stare a unui corp care este supus acţiunii unor forţe fără a-i schimba poziţia. 2) Poziţie verticală sau atitudine stabilă a unui corp în spaţiu. 3) Concordanţă între lucruri opuse sau diferite. 4) fig. Stare de linişte sufletească. [Sil. -li-bru] /<fr. équilibre, lat. aequilibrium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acţiunii unor forţe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mişcare. ♦ (fil.) Teoria echilibrului = concepţie potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esenţială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare şi mediul ambiant. 2. (fig.) Stabilitate a unei situaţii, a unei stări sufleteşti etc. ♢ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanţă].

Trimis de LauraGellner, 27.05.2006. Sursa: DN



ECHILÍBRU s. n. 1. stare a unui corp supus acţiunii unor forţe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mişcare sau de repaus. 2. (biol.) însuşire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi. o echilibru ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziţia faunei şi a florei rămâne aproape constantă. 3. proporţie, raport just între lucruri opuse. o echilibru de forţe = situaţie în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influenţă şi dominaţie în lume; echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzaţie de echilibru = senzaţie care reflectă poziţia şi mişcările corpului în spaţiu. 5. (fig.) stare de linişte, de armonie, de stabilitate sufletească. (< fr. équilibre, lat. aequilibrium)

Trimis de raduborza, 28.02.2008. Sursa: MDN