- alterna
- ALTERNÁ, alternez, vb. I. intranz. şi tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanţe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.Trimis de ana_zecheru, 07.01.2003. Sursa: DEX '98alterná vb., ind. prez. 1 sg. alternéz, 3 sg. şi pl. alterneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ALTERN//Á alternaéz 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua alternaează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanţă. /<fr. alterner, lat. alternareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiaşi cuvânt sau în cuvinte din aceeaşi familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].Trimis de LauraGellner, 27.02.2006. Sursa: DNALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2). (< fr. alterner, lat. alternare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.