reculare

reculare
RECULÁRE, reculări, s.f. Faptul de a recula. – v. recula.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

reculáre s. f., g.-d. art. reculării; pl. reculări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RECULÁRE s.f. Faptul de a recula. [< recula].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • reculare — re·cu·là·re v.intr. (avere o essere) OB rinculare, spostarsi all indietro {{line}} {{/line}} DATA: ca. 1250. ETIMO: der. di culo con re e 1 are, cfr. fr. reculer …   Dizionario italiano

  • recoil — {{11}}recoil (n.) c.1300, retreat, from RECOIL (Cf. recoil) (v.). {{12}}recoil (v.) early 13c., force back, drive back, from O.Fr. reculer to go back, recede, retreat, from V.L. *reculare, from L. re back (see RE (Cf. re )) + culus backside. M …   Etymology dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”