reflecta

REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) răsfrânge direcţia de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafaţa de separaţie a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. tranz. şi refl. fig. A (se) oglindi. 3. intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



REFLECTÁ vb. 1. (fiz.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră se reflecta la întâlnirea unui obstacol.) 2. v. oglindi. 3. a înfăţişa, a oglindi, a reprezenta. (Un articol care reflecta realitatea) 4. v. chibzui.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



reflectá vb. (sil. -flec-), (a gândi) ind. prez. 1 sg. reflectéz, 3 sg. şi pl. reflecteáză, (a răsfrânge, a oglindi) ind. prez. 3 sg. şi pl. refléctă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE REFLECTÁ mă refléct intranz. 1) (despre raze, unde, sunete etc.) A se întoarce în mediul iniţial după contactul cu alt mediu. 2) (despre fiinţe sau despre obiecte) A-şi proiecta imaginea (pe o suprafaţă lucioa-să). 3) (despre stări, acţiuni etc.) A-şi găsi expresia; a se oglindi; a se răsfrânge. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REFLECTÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre sunete, lumină etc.) A (se) răsfrânge. ♦ tr. (fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2. intr. A gândi, a cugeta, a medita. [P.i. refléct şi -tez. / cf. fr. refléter, lat. reflectere].

Trimis de LauraGellner, 13.03.2007. Sursa: DN



REFLECTÁ vb. I. tr., refl. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge. II. tr. (fig.) a oglindi, a exprima (un sentiment, un fenomen etc.). III. intr. a gândi, a cugeta, a media. (< fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN