- reflectare
- REFLECTÁRE, reflectări, s.f. Acţiunea de a (se) reflecta şi rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esenţa raportului dintre subiect şi obiect, dintre conştiinţă şi lumea exterioară. – v. reflecta.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98REFLECTÁRE s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. (concr.) imagine. (reflectare cuiva într-o oglindă.) 4. înfăţişare, oglindire, reprezentare. (reflectare realităţii în artă.) 5. v. proiecţie. 6. v. cugetare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereflectáre s. f. (sil. -flec-), g.-d. art. reflectării; pl. reflectăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREFLECTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) reflecta şi rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esenţa relaţiei dintre materie şi conştiinţă, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaştere a lumii de către om. [< reflecta].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNREFLECTÁRE s. f. acţiunea de a (se) reflecta. ♢ (arte) redare, oglindire transfigurată a realităţii. ♢ categorie a filosofiei care exprimă esenţa relaţiei dintre materie şi conştiinţă, privită sub raport gnoseologic. (< reflecta)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.