reflectare

reflectare
REFLECTÁRE, reflectări, s.f. Acţiunea de a (se) reflecta şi rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esenţa raportului dintre subiect şi obiect, dintre conştiinţă şi lumea exterioară. – v. reflecta.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

REFLECTÁRE s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. (concr.) imagine. (reflectare cuiva într-o oglindă.) 4. înfăţişare, oglindire, reprezentare. (reflectare realităţii în artă.) 5. v. proiecţie. 6. v. cugetare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

reflectáre s. f. (sil. -flec-), g.-d. art. reflectării; pl. reflectări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REFLECTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) reflecta şi rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esenţa relaţiei dintre materie şi conştiinţă, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaştere a lumii de către om. [< reflecta].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

REFLECTÁRE s. f. acţiunea de a (se) reflecta. ♢ (arte) redare, oglindire transfigurată a realităţii. ♢ categorie a filosofiei care exprimă esenţa relaţiei dintre materie şi conştiinţă, privită sub raport gnoseologic. (< reflecta)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • reflectáre — s. f. (sil. flec ), g. d. art. reflectärii; pl. reflectäri …   Romanian orthography

  • conştiinţă — CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2.… …   Dicționar Român

  • adevăr — ADEVẮR, adevăruri, s.n. 1. Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s a întâmplat în realitate. ♢ Adevăr obiectiv = conţinutul… …   Dicționar Român

  • imagină — IMÁGINE, imagini, s.f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzaţii, percepţii sau reprezentări; spec. reprezentare vizuală sau auditivă; (concr.) obiect perceput prin simţuri. 2. Reproducere a unui… …   Dicționar Român

  • percepţie — PERCÉPŢIE, percepţii, s.f. 1. Proces psihic prin care obiectele şi fenomenele din lumea obiectivă care acţionează nemijlocit asupra organelor de simţ sunt reflectate în totalitatea însuşirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma… …   Dicționar Român

  • imagine — imágine s. f., art. imáginea, g. d. art. imáginii; pl. imágini Trimis de siveco, 09.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  IMÁGINE s.f. 1. Formă de reprezentare în conştiinţă a realităţii înconjurătoare pe baza senzaţiilor dobândite cu ajutorul… …   Dicționar Român

  • psihic — PSÍHIC, Ă, psihici, ce, s.n., adj. 1. s.n. Formă specifică de reflectare a realităţii, produsă de activitatea sistemului nervos şi prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor şi a proceselor proprii acestei reflectări; structură… …   Dicționar Român

  • reflex — REFLÉX, Ă, reflecşi, xe, adj., s.n. I. adj. (fiziol.; despre acte sau mişcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voinţă. ♢ Act reflex (şi substantivat, n.) = reacţie bruscă şi automată a organismului animal sau uman la o… …   Dicționar Român

  • senzaţie — SENZÁŢIE, senzaţii, s.f. 1. Reflectare nemijlocită a unor însuşiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acţiunii lor asupra organelor de simţ. Senzaţie vizuală. Senzaţie auditivă. ♢ expr. A avea senzaţia că... = a simţi, a i se părea că... ♦… …   Dicționar Român

  • idee — IDÉE, idei, s.f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ♢ expr. A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”